Stresul psiho-social și tensiunea arterială
Atunci când trecem prin perioade lungi de anxietate, depresie sau presiune la locul de muncă, sistemul nostru nervos rămâne blocat într-o stare de alertă. Mai exact, sistemul simpatic (componenta responsabilă de reacția "luptă sau fugi") devine hiperactiv, rămânând într-o stare de activare constantă. Aceasta determină, în timp, îngustarea vaselor de sânge (vasoconstricție) și face ca inima să depună un efort mai mare, având ca rezultat creșterea tensiunii arteriale.
Factorii de risc pentru hipertensiunea arterială
Aceștia sunt variați: factori genetici și biologici, emoționali, comportamentali și sociali. Stresul psiho-social cronic poate fi un factor de risc major pentru hipertensiune. 'Tot mai multe persoane experimentează o creștere a anxietății, depresiei și stresului psihosocial cronic cauzate de globalizare, schimbări culturale, schimbări socioeconomice și stres la locul de muncă' (Liu și colab., 2017).
O analiză actualizată a literaturii de specialitate, în cadrul căreia au fost selectate 21 de studii publicate între 2010 și 2014 (Cuffee și colab., 2014), a identificat șase categorii de factori psihosociali care pot crește riscul de dezvoltare a hipertensiunii arteriale (HTA), după cum urmează:
stresul ocupațional,
sănătatea mintală,
instabilitatea locuinței (risc de evacuare, condiții de locuit inadecvate, lipsa locuinței etc.),
calitatea somnului și conduitele legate de acesta,
suportul social versus izolarea socială și
personalitatea.
Factorii economici și sociali în hipertensiunea arterială
Acești factori influențează sănătatea sistemului cardiovascular prin limitarea aderenței la tratament și a adoptării unor comportamente sănătoase.
- Statutul socio-economic scăzut se asociază cu condiții de muncă stresante, expunere la evenimente adverse de viață sau traume, acces limitat la resurse medicale și educaționale (informații insuficiente privind stilul de viață sănătos și riscurile expunerii prelungite la stres).
- De asemenea, singurătatea, izolarea socială și lipsa sprijinului sunt asociate cu creșterea riscului de hipertensiune, acționând prin intermediul modificărilor neuroendocrine și, în final, comportamentale.

Există câțiva factori psihologici care pun o presiune suplimentară asupra inimii noastre:
- Locusul de control extern: senzația că nu avem nicio putere asupra evenimentelor din viața noastră și că totul se întâmplă din cauza celorlalți;
- Coping-ul dezadaptativ: modurile nesănătoase prin care încercăm să facem față problemelor (de exemplu: izolarea, evitarea sau agresivitatea). Coping-ul adaptativ, precum tehnicile de relaxare, meditația și suportul social, poate diminua răspunsurile fiziologice la stres și poate crește calitatea vieții;
- Emoțiile reprimate: furia pe care nu o exprimăm sau tendința de a fi mereu în defensivă. Furia cronică, nerezolvată și neexprimată adecvat poate duce la activarea repetată a sistemului nervos simpatic, favorizând creșterea tensiunii arteriale și menținerea ei la valori crescute. În plus, alți factori psiho-emoționali precum stresul persistent, anxietatea și ostilitatea se asociază cu alterări ale reglării neuroendocrine și vasculare, contribuind la apariția și agravarea hipertensiunii arteriale.
Pe de altă parte, furia este o emoție socială, ceea ce înseamnă că ea este și instrumentală - un mod prin care oamenii își comunică sentimentele pentru a atinge un scop. Cercetările au documentat influența importantă a expresiilor de furie asupra proceselor și rezultatelor negocierilor. 'În special, furia de intensitate moderată a dus la concesii mai mari decât absența furiei, deoarece persoana care și-a exprimat furia a fost percepută ca fiind dură; în schimb, furia de intensitate ridicată a dus la concesii mai mici decât cea moderată, deoarece a fost percepută ca fiind nepotrivită' (Adam și colab., 2018).
Studiile pe termen lung au arătat că anumite trăsături de personalitate pot fi predictori pentru hipertensiune:
1. Nevrotismul: o trăsătură specifică persoanelor care resimt frecvent emoții negative (vinovăție, teamă, neliniște) și care reacționează disproporționat la stres; aceste persoane sunt mai expuse riscului cardiovascular.
2. Absența conștiinciozității: o viață dezorganizată duce adesea la neglijarea propriei sănătăți, la un somn de proastă calitate și la nerespectarea indicațiilor medicale.
3. Ostilitatea: o atitudine agresivă sau iritabilă în relațiile cu ceilalți; prezența ostilității afectează nu doar viața socială, ci este un factor de risc direct pentru bolile de inimă.
Cum ne putem proteja?
Vestea bună este că, deși nu ne putem schimba genetica, ne putem antrena modul în care răspundem la stres. Strategiile sănătoase de gestionare a emoțiilor includ:
- Tehnicile de relaxare și meditația;
- Construirea unui suport social solid (prieteni, familie, comunitate);
- Igiena somnului și o mai bună organizare personală;
- Psihoterapia pentru procesarea furiei, a conflictelor și a traumelor.
Toate acestea nu sunt doar exerciții pentru minte, ci intervenții directe pentru sănătatea inimii. Grija pentru echilibrul tău emoțional este, în esență, o preocupare pentru sănătate și pentru viață.
Dacă simți că stresul a devenit o povară greu de dus, amintește-ți că sănătatea ta emoțională și cea fizică merg mână în mână.
Un prim pas poate fi chiar o discuție în cadrul unei ședințe de psihoterapie.
Dacă ești curios să vezi cum arată profilul tău de personalitate, te aștept la cabinet sau online (sunt necesare doar 2 ședințe).

Bibliografie:
- Adam, H., & Brett, J. M. (2018). Everything in moderation: The social effects of anger depend on its perceived intensity. Journal of Experimental Social Psychology, 76, 12-18.https://doi.org/https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0022103117304638
- Cuffee, Y., Ogedegbe, C., Williams, N. J., Ogedegbe, G., & Schoenthaler, A. (2014). Psychosocial risk factors for hypertension: An update of the literature. Current Hypertension Reports, 16(10), 483. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4163921/
-Liu, M. Y., Li, N., Li, W. A., & Khan, H. (2017). Association between psychosocial stress and hypertension: A systematic review and meta-analysis. Neurological Research, 39(6), 573–580. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/28415916/