O incursiune în universul 'Witches'
Mitul maternității perfecte
Documentarul realizat de Elizabeth Sankey pornește de la experiența ei personală cu tulburarea mintală post-partum, după ce a fost internată la psihiatrie, la câteva zile de la nașterea fiului ei. Sankey arată cât de dăunător este mitul conform căruia maternitatea aduce automat împlinire și iubire nelimitată, lăsând multe femei fără curajul de a-și exprima trăirile reale atunci când ele sunt diferite de cele ale majorității sau de așteptările sociale.
Vrăjitoarea ca metaforă a 'mamei rele'
Filmul folosește figura vrăjitoarei ca metaforă pentru felul în care societatea împarte mamele în bune și rele. Dacă 'mamele bune' sunt cele care corespund idealului de blândețe, sacrificiu și autocontrol, cele 'rele' se află la antipodul așteptărilor sociale, ele fiind stigmatizate pentru orice abatere din registrul: furie, ambivalență, epuizare sau suferință psihică.
În imaginarul colectiv, vrăjitoarele bune sunt frumoase, în timp ce relele sunt neplăcute vederii și malefice. În abordarea jungiană, figura vrăjitoarei funcționează ca arhetip: o imagine colectivă încărcată de frică și fascinație, prin care cultura proiectează ceea ce nu poate integra ușor despre feminitate, putere și maternitate.
Conflictul dintre conștient și inconștient
Protagonista, al cărei testimonial suntem invitați să-l urmărim, povestește cum, fetiță fiind, și-a dorit să devină o 'vrăjitoare bună' și recunoaște că, în acea vreme, nu putea înțelege cum o femeie ar alege versiunea 'rea'. Apare tensiunea dintre 'ideal', care este conștient, și conținuturile inconștiente inevitabile: ceea ce nu e recunoscut la timp poate izbucni din inconștient sub formă de simptom sau criză.
Scindarea dintre ideal și realitate
Vrăjitoarele sunt o metaforă a mamelor rele, aflate la polul opus așteptărilor sociale. În realitate, mama nu este și nu poate fi mereu blândă, disponibilă, recunoscătoare. A fi o mamă rea este un aspect de 'Umbra' – reprimam tot ce este respins, rușinos, neacceptabil (furie față de copil, ambivalență, epuizare, nevoia de separare, dorința de autonomie etc.).
Filmul arată cum reprezentările și așteptările culturale organizează moral și estetic această scindare: vrăjitoarele bune sunt frumoase, iar cele rele sunt neplăcute vederii și malefice, ca și cum frumusețea ar garanta binele. Astfel, ceea ce pare urât devine mai ușor de expulzat, de pus pe seama altora.
Vulnerabilitatea psihică
Documentarul prezintă această experiență intensă a derapajului din realitate (debutul psihozei), precum și asocierea ei cu presiunile, rușinea și izolarea care pot însoți maternitatea și problemele de sănătate mintală, chestionând etichetele sociale facile și costul lor uman. În situația existenței unei anumite vulnerabilități psihice, aceste treceri de la o identitate la alta pot fi însoțite de o dezorganizare mintală severă. Psihoza nu apare de nicaieri, ci ia nastere în aceasta zona de liminalitate, unde identitatea este fluidă și fragilă. Este o stare de 'între', o etapă intermediară a unui proces de tranziție, în care persoana nu mai este cine a fost, dar nu a devenit încă cine urmează să fie.
Zona de liminalitate (de trecere). Caracteristici
-Pierderea reperelor: vechile mecanisme de apărare și vechea identitate (femeia de dinainte de copil) se dizolvă. Dacă tranziția nu este susținută, femeia rămâne suspendată într-un vid.
-Ambiguitatea și confuzia: este un spațiu al incertitudinii. Pentru o persoană cu vulnerabilitate psihică, această lipsă de structură poate fi resimțită nu ca o evoluție, ci ca un fel de dezintegrare, ca si cum 'M-am pierdut pe mine insami, am disparut'.
-Vulnerabilitatea extremă: persoana este mai expusă ca niciodată. Presiunile sociale, etichetele lovesc exact în momentul în care psihicul persoanei este cel mai fragil.
Istoria suferinței tăcute
Filmul leagă complicațiile mintale de după naștere de istoria și reprezentarea vrăjitoarelor în cultura populară și subliniază cât de mult au suferit femeile din cauza tăcerii impuse, unele preferând chiar să mărturisească vrăjitoria decât să mai suporte tortura și disperarea. Din păcate, oamenilor le este mai ușor să acuze sau să distrugă ceea ce nu înțeleg sau ceea ce îi sperie. Teama provocată de coborârea în boala mintală rămâne în noi, ca o amenințare surdă...
MESAJ IMPORTANT: filmul abordează teme de psihoză perinatală și postpartum, precum și suferință psihică severă. Dacă tu sau cineva apropiat ție aveți simptome cum ar fi: confuzie severă, delir, halucinații, gânduri de autovătămare sau de a răni copilul, insomnie extremă, agitație, schimbări bruște de comportament, cere ajutor specializat de urgență: sună la 112, mergi la Camera de gardă/UPU, contactează medicul psihiatru sau medicul de familie cât mai repede. Nu este o situație pe care să o poți gestiona singură - solicită ajutor de urgență!
"Witches" (2024), regizat de Elizabeth Sankey, are o durată de 90 de minute (pe care nu le simți trecând) și poate fi vizionat pe Mubi sau YouTube.